Valea râului Târgului

E vară, e cald şi frumos afară, aşadar ne-am reluat obiceiul ca la sfârşit de săptămână să facem mici escapade la munte. Ar fi şi păcat să nu profităm, mai ales că stăm într-o zonă privilegiată, cu acces rapid spre munte. Am împachetat noi ce aveam de împachetat, ne-am luat câte ceva de-ale gurii în rucsac şi hai la drum. Singura dilemă era destinaţia.

Până în centrul oraşului ne-am gandit pe unde să ieşim din oraş (nu că n-am fi ştiut pe unde se iese din oraş :P, dar nu eram siguri de traseu) şi am zis: "spre Braşov şi ne oprim unde ni se pare mai frumos". Am luat-o spre Câmpulung, ne-am hlizit, ne-am jucat şi ne-am distrat în maşină şi până să ne dăm seama eram deja în Câmpulung. Am făcut o oprire la Penny Market să mai luăm una-alta şi am plecat. La ieşirea din Câmpulung, la intersecţia cu Lereşti Drupinu' zice: "măi, eu fac la stânga. Hai la Cuca, că n-am mai fost de secole acolo". Într-adevăr, nu mai fusesem de mulţi ani şi nu mai ştiam la ce să ne aşteptăm, mai ales ca ultima oară am zburat efectiv pe şosea într-o zonă în care drumul era rupt.
Buuun, intrăm în Lereşti şi deja începem să ne uimim de ce case, căsuţe, căsoaie s-au ridicat pe acolo. Am fost foarte plăcut surprinşi să vedem că majoritatea caselor au panouri solare, semn că ne mai trezim şi noi la realitatea din secolul 21. Zona foarte curată, îngrijită şi gospodărită corespunzător. Drum nou asfaltat, trotuare, rigole, toate cele la locul lor. Continuăm drumul, împăcându-ne cu ideea că drumul ăsta ca în palmă se va sfârşi şi încep hârtoapele. Şi tot mergem noi aşa până intrăm pe valea râului Târgului. Şi tot mergem, şi tot mergem şi asfaltul nu se mai termină. Ne oprim la un moment dat unde vedem un semn; drumul a fost reabilitat pe fonduri Europene şi făcut ca la carte!!! Ne mirăm ca orice român uimit să afle că totuşi se mai poate face treabă în ţara asta, numai să se vrea.

 
Aşa că ne decidem să nu mai urcăm până la Cuca şi să campăm undeva pe malul râului. Am găsit o poieniţă la vreo 150-200 m distanţă de cabana Voina, ne-am aşezat toate cele trebuincioase şi am început procesul de relaxare :))

 

O chestie foarte faină pe care am găsit-o la Penny şi am luat din curiozitate (după care ne-am bătut pe ea :)) ) a fost fasolea bătută, de la Arovit. Conserva era cam 3 lei şi n-am luat decât una; mare greşeală!

Am fost foarte plăcut surprinsă şi să văd mulţi biciclişti care făceau traseul ăsta în familie sau cu grupul de prieteni.Erau atât de haioşi piticii care încercau să ţină pasul cu părinţii lor!...

Să vă mai zic că până şi copilul a fost motorizat?

Sau că şi-a găsit rampă de lansare? :))

Mi-a plăcut şi să văd bază de kaiac-canoe şi culoare balizate pe mijlocul lacului, pentru antrenament.

Părţi negative în toată minunăţia aia? Normal, ca doar trăim în România şi eu sau oricare alt om care merge la munte pentru relaxare trebuie să suporte şi poluarea fonică a altor "participanţi la relaxare". În fine, trecem şi peste aspectul ăsta şi vreau să vă zic că mi s-a redeschis pofta de a vedea şi mai mult din acea zonă. Sper să şi ajungem cât de curând până sus, la Cuca şi să mai am ce vă povesti.

Până la următoarea escapadă vă las să vă mai desfătaţi cu nişte peisaje care reprezintă doar 10% din frumuseţea locului.

Enjoy!