Urzici

Bine v-am regasit! In primul rand vreau sa-mi cer scuze pentru absenta, dar am fost (inca mai suntem) in carantina, pentru ca Dodo a mai aspirat niste virusi (dupa cum ne-a spus dna. doctor), si anume aia care sunt responsabili pentru varicela (sau varsatul de vant). Nu va speriati, ca nu a inflorit pe tot corpul, ci mai mult pe membre si oleaca (cateva bubite) pe corp. Problema e ca trebuie sa-l tot opresc din scarpinat ca mai tarziu sa nu ma injure ca are cicatrici pe corp din cauza mea. Privind partea plina a paharului, bine ca a facut-o si pe asta si, mai ales inainte de ziua lui :D
Acum ca v-am facut sa radeti, sau cel putin sa zambiti, sa trecem la lucruri mai serioase. Fiind sezonul urzicilor am zis ca sa nu treaca primavara fara sa mancam macar o portie de urzici fragede. Eu vad problema asa: ori iubesti urzicile, ori le urasti...cu patima :)) Noua ne plac, chiar foarte mult, mai putin partea cucu-ratatul :P De partea aia (+ oparit) se ocupa mama (pai da, mama e mama, nu? trebuie sa le stie si sa le faca pe toate; nasol e ca va trebui sa-i calc si eu pe urme :)) ), iar eu doar de "facere". De facut se fac usor, asa ca nu-i problema. Insa inca nu ma pot apropia de urzicile proaspete si basta. Teoretic stiu ca cele foarte tinere si fragede (asa cum se gasesc acum pe piata) se curata numai de coditele mai lungi si de fire de iarba sau alte cele; la alea mai batrane se rup doar varfurile si se oparesc. Dar practic...
Ei si pentru ca iar am scris o poliloghie demna de o lucrare stiintifica, eu zic sa trecem si la reteta propriu-zisa.
Ah si sa nu uit! Saptamana viitoare, fiind Saptamana Patimilor, nu se mananca urzici, asa ca daca aveti pofta ori va grabiti zilele astea, ori o lasati pentru dupa Paste.